În primii ani după nașterea copilului, părinții petrec mult timp îngrijorându-se dacă scaunele bebelușilor lor sunt „normale”, atunci când observă schimbări, însă cele mai multe dintre aceste variații înseamnă că bebelușul este pur și simplu sănătos și în creștere. Cu toate acestea, unele schimbări pot fi semnele unei infecții, indicând necesitatea unei vizite la cabinetul medicului. Diferențele de consistență și de culoare au foarte mult de-a face cu ceea ce consumă micuțul tău, iar un factor decisiv este dacă e alăptat sau hrănit cu lapte praf.
Obiceiurile bebelușilor în ceea ce privește tranzitul intestinal sunt la fel de individuale ca și ei, iar în timp te vei obișnui cu rutina copilului tău. Totuși, există un tipar tipic pe care trebuie să-l monitorizezi în privința scaunului bebelușului. Scaunul bebelușului va evolua drastic de la primele sale zile de după naștere. În primele zile de viață, copilul va elimina meconiu, o substanța groasă, neagră sau verde-închis, asemănătoare uleiului de motor, care se afla în intestinele sale de dinainte de a se naște, formată, printre altele, din lichid amniotic, mucus și celule epiteliale. La două-patru zile după naștere, vei observa „scaunele tranzitorii”, care sunt de regulă verzi și mai puțin vâscoase decât meconiul. Odată ce meconiul este eliminat, scaunele unui bebeluș hrănit cu lapte praf sunt de obicei galbene, portocalii, maro sau verzi. Atât timp cât nu există sânge în scaun, orice culoare este normală.
Articol realizat in colaborare cu:
Bebelușul alăptat la sân și bebelușul hrănit cu lapte praf

Între scaunul unui bebeluș alăptat la sân și cel al unui bebeluș hrănit cu lapte praf există anumite diferențe. Scaunul bebelușului alăptat la sân este considerat normal atunci când are o culoare galben-muștar, verde sau maro. De obicei, este texturat și păstos, putând fi suficient de moale încât să semene cu diareea. Scaunele unui bebeluș alăptat la sân sănătos au un miros dulce.
În ceea ce privește scaunul bebelușului hrănit cu lapte praf, acesta are, de regulă, o nuanță de galben sau maro, cu o consistență păstoasă. În plus, comparativ cu bebelușii alăptați la sân, bebelușii hrăniți cu formulă de lapte au scaune mai puțin numeroase, dar mai mari și cu un miros mai puternic.
Scaunul unui bebeluș hrănit cu lapte praf este puțin mai ferm decât cel al unui copil alăptat, cu o consistență asemănătoare untului de arahide. Dacă este cu mult mai gros de atât, acesta poate fi un semn de constipație și trebuie să consultați medicul pediatru. Dacă bebelușul este mai mic de 4 luni și crezi că ar putea suferi de constipație, nu-l hrăni cu nimic altceva în afară de formulă de lapte praf sau lapte matern înainte de a cere sfatul medicului pediatru. Dacă îl hrănești cu soluții electrolitice, apă sau suc, copilul riscă să fie privat de nutrienții esențiali. Deși bebelușii cu vârsta de peste 4 luni pot bea câteva zeci de mililitri de apă pe zi, cel mai bine este să consulți pediatrul, pentru a găsi soluția potrivită.
Un alt lucru de care trebuie să ții cont este că, în jurul vârstei de 1-2 luni, mulți bebeluși trec de la a elimina mai multe scaune pe zi, la pauze de câteva zile între scaune. Acest lucru este, de asemenea, perfect normal. Nu este atât de importantă frecvența cu care bebelușul elimină scaunele, ci cât de tari sunt acestea, odată eliminate. După ce introduci în dieta bebelușului cereale și alte alimente solide, te poți aștepta la schimbări majore ale mirosului, culorii, consistenței și frecvenței scaunelor, în funcție de tipul alimentelor.
E normal să observi schimbări pe măsură ce copilului tău crește, însă există cazuri în care culoarea și consistența pot indica prezența unei infecții. E importat să poți distinge între modificările naturale și cele care reprezintă un semnal de alarmă. Te invităm să consulți clasificarea de mai jos, pentru a decide care situație se aplică bebelușului tău.
Scaun portocaliu, galben sau maro

Dacă scaunul bebelușului are culoare portocalie, galbenă sau maro, acest lucru este complet normal, atât la bebelușii alăptați la sân, cât și la cei hrăniți cu biberonul. Dacă nuanțele scaunului produs de bebelușul tău variază între aceste culori, asta înseamnă pur și simplu că, în timpul procesului digestiv, este captat mai mult sau mai puțin pigment.
Articol realizat in colaborare cu:
Scaun moale

Scaunul diareic al unui bebeluș are culoare verde, galbenă sau maronie și este moale. Acesta poate fi un semn de infecție sau de alergie. Dacă trece prea mult timp până să fie tratat, poate duce la deshidratare.
Scaun gros, ca niște pietricele

Dacă scaunul bebelușului tău este tare și arată ca niște pietricele, e posibil ca acesta să fie constipat. Bebelușii se pot constipa atunci când le sunt introduse în alimentație mâncărurile solide. Acest lucru ar putea fi, de asemenea, un semn de sensibilitate la lapte sau la soia sau de intoleranță la o componentă din laptele matern sau din laptele praf.
Sânge roșiatic în scaunul bebelușului

Scaunul copilului poate fi roșiatic din cauza a ceva ce a mâncat sau a băut, cum ar fi roșiile sau compotul de fructe, însă un scaun roșiatic ar putea indica prezența sângelui în scaun. Prezența sângelui roșiatic într-un scaun de consistență normală poate fi un semn de alergie la proteinele din lapte, în timp ce prezența sângelui în scaunul diareic poate însemna că bebelușul tău are o infecție bacteriană.
Mucus în scaunul bebelușului

Dacă observi dungi subțiri, lucioase, de culoare verde, în scaunul bebelușului tău, înseamnă că acesta prezintă mucus. Deși, de cele mai multe ori, acesta e cauzat de înghițirea salivei, fiind un fenomen normal, prezența mucusului în scaun poate fi, uneori, un semn de infecție.
Scaun alb

Scaunul alb poate însemna că bebelușul tău nu digeră corect alimentele, indicând o activitate biliară scăzută la nivelul ficatului în timpul digestiei alimentelor.
Reține că, în primii ani de viață ai copilului, vei observa numeroase tipuri de scaun, care sugerează pur și simplu faptul că bebelușul tău crește și se dezvoltă sănătos. Cu toate acestea, atunci când remarci schimbări alarmante, este important să contactezi medicul pediatru, de îndată ce apar simptomele.
Articol realizat in colaborare cu: