Povestea frunzei vorbitoare
Toamna vine cu frunze ruginii care canta pe asfaltul umed si cu povesti ce plutesc in aerul rece. Intr-o zi, Micul Alex a gasit o frunza mare, galbena si stralucitoare, care parea sa il cheme. "Hei, Alex!" a soptit frunza. Baietelul, surprins, s-a aplecat mai aproape. "Da, eu vorbesc. Am o poveste pentru tine", a continuat frunza. Alex, curios, a ascultat cu atentie. Frunza i-a povestit despre zilele in care era verde si plina de viata, despre pasarelele care se odihneau pe ramurile ei, si despre cum, incet-incet, si-a schimbat culoarea si a ajuns pe pamant, pentru a-i oferi lui, un umil cadou: o poveste de toamna.
Misterul bostanului disparut
In satul lui Mara, toamna nu era toamna fara concursul de sculptat bostani. Dar, in acest an, cel mai mare bostan a disparut cu o zi inainte de eveniment. Toti copiii s-au adunat si au decis sa joace rolul detectivilor. Echipati cu lanterne si cu mult curaj, au pornit in cautarea bostanului pierdut. Dupa multe peripetii si rasete, l-au gasit ascuns in spatele magaziei batranului Ion. Se pare ca un veverita nazdravana il folosea ca adapost pentru iarna. Bucurosi, copiii l-au intors la loc, promitand sa-i construiasca un nou camin veveritei.
Legenda copacului de mere aurii
In padurea de langa rau, se afla un copac vechi de sute de ani. Se spunea ca in fiecare toamna, copacul producea mere aurii cu puteri magice. Ana si fratele ei, Ionut, au decis sa mearga in cautarea acestui copac misterios. Dupa ce au mers ore in sir prin frunzele rosii si aurii, au gasit copacul. Merele straluceau ca niste soare mici. Cu inima batand de emotie, au cules cate un mar si le-au mancat. Brusc, s-au simtit plini de speranta si bucurie, iar legenda spunea adevarul: merele le-au adus zambete si fericire.
Calatoria frunzelor dansatoare
Cele mai citite articole
Era o dupa-amiaza linistita cand fratele mai mic al Anei, Luca, a observat cum frunzele cazute incep sa danseze de la sine. Intrigat, le-a urmarit cum se invartesc si se ridica spre cer. Curand, a inteles ca nu erau singure, ci purtate de un vartej mic de vant toamnal. Inspirat, Luca a inceput sa danseze alaturi de ele, invartindu-se in ritmul naturii. Mama l-a gasit rizand si dansand, iar de atunci, dupa-amiezile de toamna ale lui Luca au fost pline de dans alaturi de frunzele dansatoare.
Umbra care voia sa fie colorata
Umbra apartinea unei pisici negre pe nume Pufi. In fiecare zi, Pufi se juca prin frunze, dar umbra sa ramanea mereu acelasi negru plictisitor. Intr-o zi, umbra a decis ca vrea sa se schimbe. A asteptat pana cand Pufi a trecut pe langa un zid plin de graffiti colorat si, magic, a absorbit toate culorile pe care le putea. De atunci, umbra pisicii nu a mai fost doar o pata neagra, ci un spectacol de culoare care aducea zambete pe fetele tuturor copiilor din cartier. Pufi era acum cea mai populara pisica, iar umbra sa una dintre cele mai fericite.
Toamna este un anotimp plin de magie si mister, unde fiecare frunza care cade si fiecare poveste spusa adauga la farmecul sau unic. Prin aceste povesti, imaginatia copiilor poate zbura departe, invatandu-i despre schimbarile naturii, despre curaj si despre descoperirea frumusetilor din jurul lor. Astfel, toamna nu este doar despre zile mai scurte si vreme rece, ci despre aventuri colorate si invataminte pretioase impartasite intre frunzele aurii.
