Întotdeauna m-am întrebat eu ca profesor ce este cel mai important în relația profesor- elev!
Este esențial să ne concentrăm pe faptul că predarea și învățarea sunt două funcții diferite, două procese separate și distincte. O deosebire importantă este aceea că procesul de predare este susținut de către o persoană, un pedagog ce face parte dintr-o echipă a unei școli sau grădinițe private sau din sistemul de stat, în timp ce procesul de învățare se petrece în interiorul unei alte persoane (elev). Pare evident? Desigur. Dar merită să ne gândim la asta.
Ca procesele de predare-învățare să funcționeze eficient trebuie să existe o relație unică între cele două părți – un fel de conexiune sau legătură între profesor și elevul înscris la școala primară sau grădinița privată..
Cele mai multe studii se ocupă de aptitudinile de comunicare pe care trebuie să Ie aibă profesorii pentru a crea aceste conexiuni. Aceste aptitudini esențiale de comunicare nu sunt foarte complexe, deși au nevoie de practică, cum se întâmplă în cazul oricărei alte aptitudini, ca de exemplu golful, schiatul, cântatul la un instrument muzical.
Dimpotrivă, aptitudinile pe care le vom ilustra se referă în primul rând la vorbire — ceva ce majoritatea dintre noi o facem cu ușurință. Deoarece vorbirea poate fi distructivă pentru relațiile interumane sau Ie pot întări, dialogul poate separa profesorii de elevi sau îi poate aduce împreună.
Din nou, pare evident. Însă din nou merită să ne gândim la asta. Efectul pe care îl poate produce vorbirea depinde de calitatea discuției și de alegerea pe care o face profesorul în a utiliza cel mai potrivit dialog în funcție de fiecare situație în parte.
În ceea ce priveşte eficiența profesorului recomandările se învârt în jurul unor operațiuni elementare pe care profesorul deja Ie face zilnic. Este vorba despre un set adițional de aptitudini, despre un plus perceptiv și dezvoltațional.
Spre exemplu, lauda. Orice profesor de la Bel Sorriso știe cum să-i laude pe elevi. Cursul de eficientizare a profesorului pleacă de la acest lucru. O modalitate de laudă îi poate face pe elevi să se simtă neînțeleși și ușor manipulați, pe când alta îi va face pe elevi să te perceapă ca o persoană sinceră, căreia îi pasă cu adevărat.
Studiile au arătat cât de vitală este ascultarea pentru a facilita procesul de învățare. Aici, din nou, fiecare profesor este echipat din punct de vedere biologic să asculte și este versat în actul ascultării a ceea ce copiii comunică. Profesorii fac asta zilnic. Cu toate acestea, ceea ce ei cred că aud nu este neapărat ceea ce elevul încearcă să comunice.
Cursurile de eficientizare a profesorului îi vor învăța o metodă simplă prin care se poate verifica acuratețea a ceea ce ascultăm pentru a fi siguri că ceea ce auzim este ceea ce elevul vrea cu adevărat să spună. În același timp, acest lucru îi va dovedi elevului nu numai că I-am auzit, dar și că I-am înțeles.
În unele momente, când purtarea lor este de neacceptat, sfatul ”Fii un bun ascultător” trebuie ignorat. În aceste momente trebuie să Ie transmitem propriul nostru mesaj făcându-i pe copii să înțeleagă că interferează cu drepturile noastre — și vom explica cum putem transmite un astfel de mesaj fără riscul ca ei să se simtă puși la colț sau chiar în defensivă.
Ideea de bază este următoarea: calitatea relației profesor — elev este crucială, cu atât mai mult dacă aceștia vor să fie eficienți în a preda orice materie, conținut, aptitudine, valoare sau credință. Istoria, matematica, engleza, literatura sau chimia, toate devin interesante pentru copil dacă sunt prezentate de un profesor care a învățat să-și creeze o relație cu elevii, una în care nevoile profesorului sunt respectate de către elevi și nevoile elevilor sunt respectate de către profesor.
Să recunoaștem: până și baschetul, desenul, gimnastica sau muzica pot fi predate astfel încât elevii să se plictisească și să se opună învățatului — dacă profesorul creează relații în care elevii se simt neînțeleși, umiliți sau evaluați greșit.
În majoritatea școlilor o mare parte din timpul de studiu este ocupat de problemele elevilor pe care profesorii nu sunt pregătiți să Ie rezolve sau de cele pe care profesorii nu le pot controla. Odată Iămurite și însușite aceste aptitudini din partea profesorilor, eivor avea mai mult timp pentru predare (oricare ar fi materia). Așa se va crea mai mult timp pentru un proces real de învățare. Va crește astfel ”timpul de predare — învățare”: profesorilor li se permite să predea, iar elevii sunt (mai) motivați să învețe.
